An interview with me on Romania’s Diplomatic Passport TV programme
PAȘAPORT DIPLOMATIC | 25 July 2015 | Ce loc are România în lumea energiei
– And its translation into the Romanian language –
„Când vă uitaţi la zona de sud-est a Europei, România pare să fie una dintre cele mai norocoase ţări dacă vorbim de securitatea energetică, resurse energetice şi eficienţă”. Declaraţia îi aparţine lui Mehmet Ogutcu, preşedintele Clubului Energetic Bosfor, care reuneşte oamenii cheie ai domeniului, din Eurasia, China, ţările din Golf şi sud-estul Europei.
China, epicentrul creșterii cererii de energie
O eventuală transformare a României în exportator de gaz pentru Europa, dar și alte proiecte de construcție de conducte de gaz transcontinentale, au concurență serioasă din partea Turciei și Rusiei. Liderii de la Ankara și Moscova vor să facă un gazoduct, care să treacă prin Marea Neagră, să traverseze teritoriul turc și de aici să ofere gaz țărilor de pe tot continentul.
Cristina Cileacu: Sunt foarte multe proiecte de construcţie de conducte din Asia până în Europa. Se concurează reciproc aceste proiecte? De exemplu dacă luăm TAP şi în comparăm cu AGRI, vorbim despre o competiţie?
Mehmet Ogutcu, preşedinte Club Energetic Bosfor: Va fi concurenţă. Cred că aceste conducte se vor muta uşor-uşor dinspre vest în est şi nu invers. Pentru că, China este epicentrul creşterii cererii de energie în lume. Sunt în momentul de faţă consumatorul numărul unu de energie din lume. Şi sunt gata să absoarbă orice cantitate de gaz, petrol, cărbune poate fi pusă la dispoziţie. De partea cealaltă, în ţările OECD, în care includem şi regiunea Uniunii Europene, cererea este constantă iar în anumite zone chiar scade. De aceea, nevoia satisfacerii cererii se va muta înspre est şi nu invers. În termeni de competiţie da, dacă conducta care trece prin Turcia va fi făcută, nu este nicio problemă, va alimenta Turcia. Dar celelalte trei conducte care derivă din ea pentru a alimenta pieţele din Uniunea Europeană, dacă vor fi şi acestea făcute ca un rezultat al discuţiilor dintre Moscova, Ankara, Atena şi Bruxelles, acestea vor putea fi o ameninţare pentru coridorul de gaz din sud, care ar veni dinspre Azerbaidjan, care ar putea fi de asemenea legat de gazul iranian, cel kurd şi gazul care vine dinspre est. Va fi multă competiţie între aceste conducte.
Cristina Cileacu: Ce loc are România în lumea energiei?
Mehmet Ogutcu: În întâlnirea pe care am avut-o azi am auzit că ar vrea să fie un hub energetic. Nu cred că este o formulare bună, pentru că toată lumea vrea să fie un hub. Turcia vrea să fie un hub, bulgarii, azerii, georgienii, cu oricine vorbeşti. Ce înseamnă să fii un hub energetic? Ce contează pentru ţări ca România şi altele este să fiţi în stare să asiguraţi energie la preţuri rezonabile, fără nicio excepţie. Acesta este pentru mine criteriul de bază. Cred că România este mult mai norocoasă decât alte ţări pentru că deja aveţi sursele voastre de energie, mai ales când vine vorba despre hidrocarburi, de asemenea de creşterea energiilor regenerabile. Dar, una peste alta, când vă uitaţi la zona de sud-est a Europei, România pare să fie una dintre cele mai norocoase ţări legat de securitatea energetică, resurse energetice, eficienţă.
Oamenii de afaceri din domeniul energiei au altă abordare când discută despre protecția mediului. Pentru ei, summitul de mediu de la Paris are alte perspective.
Cristina Cileacu: Toate ţările trebuie să contribuie cu bani şi măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice. Este summitul de la Paris un fel de ultimă şansă pentru a lua măsuri reale?
Mehmet Ogutcu: Cred că am spus la fel şi în cazul summitului de la Kyoto, că este ultima şansă. Deci vor mai fi şi alte ultime şanse şi nu vreau să sun prea pesimist dar schimbările climatice, în cele din urmă, depind de anumite ţări. Conduce China, care este cel mai mare producător de emisii de dioxid de carbon, urmat de SUA, India, cred că Rusia este pe locul patru. Dacă aceste ţări nu sunt implicate, orice ar face alte ţări pentru a reduce emisiile de carbon nu contează foarte mult. În această privinţă, cred că este foarte importantă competitivitatea, care spune: uite, tu deja te-ai dezvoltat şi ai poluat lumea. Acum noi suntem la stadiul de unde putem să creştem şi auzim doar nu face asta, nu face cealaltă şi acest lucru creşte costul competitivităţii noastre. Nu vom face asta. Dar chinezii suferă de pe urma schimbărilor climatice şi a poluării locale, vor să o rezolve, dar nu vor condiţii obligatorii care să îi pună în poziţii dezavantajoase în faţa vestului. Pentru că vor spune că ţările OECD şi-au făcut deja treaba şi acum este vremea noastră şi nu ne puteţi opri apelând la motivul schimbărilor climatice. Ei văd un fel de conspiraţie în spatele acestor lucruri, cu toate că este vorba despre planeta noastră şi fiecare grad care creşte în plus duce deja la schimbări uriaşe, vedem deja acest lucru. Va fi simţit de fiecare dintre noi. Dar nu sunt prea optimist în această chestiune pentru că şi Uniunea Europeană reacţionează orbeşte, nu se gândeşte prea mult la impactul general asupra societăţii şi economiei. Ţelurile idealiste sunt draguţe, nouă tuturor ne pasă de climatul în care vor creşte copiii noştri, dar din păcate oamenii sunt interesaţi mai mult de următorii doi-trei ani.